Rezultate

M-am gândit că o să explic de ce şi cum am ales. Dar ţinând cont că sunt foarte grăbită nu o s-o fac. Poate voi reveni dacă o să am mai mult timp. Aşadar:

 

Silvanna

Ionuţ

Doru

Maria Patcu sau Pătcu (sorry)

 

Marele premiu:

 

Magykhurin

 

Vă rog să-mi trimiteţi adresele voastre pe acelaşi mail. Şi imediat ce voi avea carţile vor porni spre voi negreşit 😀

Coperta

Nu la scara cea mai mare. Pe aceea o dau doar la cerere 🙂

Concurs cu elfi

 

În curând cartea II din Dinastiile „Regina elfă” va vedea lumina zilei. Aşa că m-am gândit să fac un concurs. Vor fi puse la bătaie cinci cărţi din „Regina elfă”. Marele premiu va avea parte de două cărţi: „Regina elfă” şi „Quantico” a lui Greg Bear.

Aşadar, ce trebuie să faceţi voi. Începând de azi aveţi două săptămâni să scrieţi o poveste, nu mai mare de 2000 cuvinte. Atenţie, n-am pus şi semnele, doar cuvintele. Cei care au blog le pot posta acolo şi da link spre acest post. Ceilalţi vor putea trimite documentul la: oanastoicamujea@yahoo.com

Povestea voastră trebuie să fie despre Yassuna. Să spuneţi cam ce credeţi că se va întâmpla cu ea în această carte sau să vă creaţi propriul basm pornind de la caracteristicile acestui personaj. Cele mai frumoase cinci poveşti vor primi o regină cu autograf. Cea mai impresionantă dintre ele va fi premiată şi cu Quantico – fără autograf din păcate. Aşadar, creaţi!  

 

UPDATE: Deoarece duminica, cand se inceheie concursul, nu voi fi in tara, voi prelungi termenul pana joia viitoare la ora 22.

Eu am scris-o?

Destul de nasol dacă e aşa. Seria asta mi-a ieşit complet din cap. Am tot felul de schiţe şi schiţuţe, adică ceea ce ar trebui să se întâmple, din astea. Strategii militare a la Sun Tzu şi alte prostioare din astea. Norocul seriei e acela că mai am un volum scris, ghinionul ei, nu mai am nici o tragere de inimă pentru ea. Partea şi mai proastă? Nici măcar nu îmi mai place.

Am ajuns să o privesc cu înstrăinare, de parcă ar fi scrisă de cineva care a murit de mult timp şi a lăsat o amintire a acestei poveşti ce s-a întipărit undeva în subconştientul meu. Acum e greu să-i schimb stilul, chiar dacă asta mi-aş dori. Lumea se aşteaptă la continuitate, iar eu parcă aş merge pe ceva mai hard. Dar nu cred că ar fi bine. Habar nu am. Ar fi, nu ar fi? Nu ştiu ce să spun. Dacă schimb radical stilul s-a dus dracu’ tot, dacă schimb încet, încet, lumea va spune că… ei, va spune prostii, acum nu o să explic ce se va înţelege. Dar şi dacă merg pe radical or să zică una şi alta, în plus, cei care s-au obişnuit deja cu acest stil or mă vor urî, ori mă vor iubi. Nu pe mine propriu zis, ci cartea în general.

Aşadar, voi ce spuneţi? Cum aţi vrea să curgă restul reginelor? Mai hard, mai junior cum e acum, combinată? Sau să o las baltă şi să scriu chestii serioase? 😀 Ups, şi asta e serioasă.

Nu daţi, chiar mi-a plăcut ideea când am scris-o. Chiar am schiţat toate cele nouă volume. Chiar am fost încântată mult timp. Cam până în martie anul ăsta, apoi mi-a trecut. Nu că nu aş vedea-o în continuare, doar că o văd într-un fel total diferit de la volumul IV, pentru că nu m-aş apuca de rescris nici bătută. Mai bine scriu alta nouă, zău aşa.

Cam cât de tare v-ar deranja dacă seria asta s-ar maturiza radical?

Ce s-a mai spus…

Multumesc, Lucia!

Astazi a aparut un nou ecou in Saptamana Financiara, puteti citi aici.

Si am mai gasit si asta 😀 Oare de ce nu m-am prins mai devreme? 😀 Maine pe blogul meu va spun mai multe!

Vor fi şi Reginele

Desigur, pe 11 la Satu Mare si pe 12 la Baia Mare, vor fi şi Reginele. Cum să lipsească? De ce ar lipsi? Sunt şi ele parte din mine şi mă vor însoţi peste tot de acum încolo, chiar dacă nu sunt ele personajele principale.

Astăzi, Reginele au fost la TVS Piteşti. Voi încerca să pun emisiunea şi pe Youtube. Sâmbăta trecută în Curierul Zilei a apărut o recenzie a Reginelor super mişto. Încerc să o postez cumva. Tot azi, în Ziarul de Argeş a apărut o altă recenzie mişto. Mai mult a mea, dar are legătură şi cu Reginele. Mâine poate o să fac rost şi de link.

Nu, Reginele nu vor fi îngropate. Până la anul când va ieşi Cartea II, vom mai vorbi despre ele. Până atunci mai avem şi altă treabă, dar veţi afla la Bookfest restul surprizelor.

Sunt oarecum impresionată de recenziile apărute. Şi vă spun şi de ce. Pentru că au fost făcute de scriitorul Marin Ioniţă, trecut de 70 ani. Un om care a înţeles ce alţii nici măcar nu s-au chinuit. Nu îl cunosc prea bine pe scriitorul Ioniţă. Nu ca om vreau să spun, sigur, îl ştiu ca autor şi încă unul bun. Şi tocmai de aceea nu m-aş fi aşteptat să înţeleagă. Să îşi dorească să o facă. Şi, mai ales, să ducă lectura până la capăt. Lumea se schimbă 😉

Alte poze…

Multumesc Mary Lou. Pozele au fost trimise via Chinezu

 

 

       Isabelle, de la care am primit acea superba orhidee 😀

Interviul a fost pe TVR Cultural…

 

A fost şi ultima lansare…

Pe anul ăsta, nu vă speriaţi. Cu toate că am căzut de comun acord cu Bogdan că genul pe care-l voi aborda de acum în colo va fi cel poliţist, seria „Dinastiile” va avea finalitate. Adică, într-un final, toate cele nouă cărţi vor fi pe piaţă. Hei, trebuie să le mai şi scriu 😉

Într-un fel mă bucur, în altul nu. Dar, ce să mai, anul ăsta episodul „Războiul Reginelor” s-a terminat. Sigur, voi mai scrie aici dacă o să mai apară ceva în legătură cu povestea asta şi vă voi anunţa când o să apară „Regina elfă”. Până atunci puteţi viziona pozele ultimei lansări: AICI…. AICI… şi AICI, dacă or să mai apară şi altele, ei bine, le voi posta.

Ultima lansare

Anul acesta, Reginele vor avea parte de ultima lansare. Nu că aş fi ţinut neapărat, dar cică se impunea. Aşa că cele două volume vor fi acolo, din nou la lansare. Doar că va fi o altfel de lansare şi vor vorbi: Lucia Verona, despre una, alta :D; Victor Ciutacu, care mă va ajuta, de fapt, să fac o trecere de la politică la fantasy şi Bogdan, care nu poate lipsi – nu pricep de ce 😀

Această ultimă lansare va aduce elemente noi şi vechi. Vă voi povesti lucrurile nevăzute şi neînţelese din spatele seriei. Da, da, politicul are treabă că nu îl chemam pe Victor să vă povestească despre elfi, zău aşa.

Ei bine, evenimentul va avea loc joi, 28, ora 18, la Palatul Şuţu?! Cred, habar nu am unde vine ăsta, dar acolo e. Ceva Muzeu al Bucureştiului? Zic bine?

Vă aştept în număr cât mai mare, dar nu prea mare să mă intimidaţi 😀

Apoi urmează un an plin de Indicii, da, din alea anatomice 😉

 

Să nu uit! Toţi cei trei piteşteni au câştigat. Detaliile întâlnirii la Dumis 😀

A treia poveste…

Ioana merită cartea chiar şi numai pentru cum îl contrează pe Geocer, adică e funny 😀

 

 

„Ce am păţit cu cerşetorul excentric…

 

  Cum viaţa mea socială este fuarte palpitantă, dar păcat că nu există, cele mai mari aventuri mi se întâmplă în staţia de autobuz. Pe drum nu mi se întâmplă, fincă trebuie să am grijă să nu mă împiedic, având în vedere că nu port ochelarii.
      Şi deci într-o zi stăteam aşa în faţa Teatrului, preocupată să aştept optul şi prefăcându-mă că văd, când, „văd” un cerşetor. Îmi fac o mie de reproşuri că nu ţin aparatul după mine (nu, telefonul e pentru vorbit, poate părea o idee cam preconcepută, dar e inutil să coste mai mult de 30 de lei) şi încerc să-l fotografiez mental, gândindu-mă cum o să povestesc „poza” pe blog şi cum o să scriu despre ce-aş fi scris dacă aveam ce.
      Omul cerşea, ca orice cerşetor de bun simţ, „orbitat” de o mică şi neobosită sindărelă.
      Cerşetori, aşa, văd eu mulţi, mi-e milă de ei, indiferent că cerşesc din lene sau pentru că sunt obligaţi, deoarece nu sunt capabilă să fac diferenţa între speciile astea. Io-s foarte uşor de fraierit, trebuie doar să te uiţi la mine aşa:

 

Pentru a vă uita la Ioana, daţi click pe pagina ei 😀

 

şi m-ai distrus.
      Dar acest cerşetor nu părea să aibă vreo altă problemă în afară de originalitatea cu care era îmbrăcat. Io ştiu că atunci când nevoia te obligă, te îmbraci cu orice găseşti şi le iei pe toate pe tine. Cerşetorii au o „creativitate” vestimentară naturală, cu care nu se poate pune niciun exponat alu Bad Pitsi. Însă acest… domn, să-i zic aşa, purta după cum urmează: pantaloni bleumarin din pânză, din aceia care se înnoadă cu şiret, peste care îşi trăsese o pereche de… jambiere din niscai ciorapi de nailon, cred, culoarea gălbenuşului stricat, sub care mai veneau şi sosetele albastre, apoi pantofii în acelaşi ton, numai că fără şireturi, prăfuiţi şi învechiţi (logic). Dar, de, omul era asortat. Şi accesorizat. În sus urma eternul pulover cu anchior, dar fără dungi şi pe verde, cu găuri, pe sub el o… încă ceva şi poate încă iară ceva şi mai pe sub, iar peste pulover… o bluză de pijama transparentă cu dungi verticale, albastre, purtată în stilul ăsta. Ba nu, scuze, aşa.
      Mai avea dumnealui un fes, o geantă de voiaj albastră, cum altfel, burduşită toată şi pe care o ţinea în spate ca pe ghiozdan, un „toiag”, o cutie de carton în care strângea banii şi pe mica sindărelă, o aia negricioasă îmbrăcată în galben, roz şi roşu, cu şepcuţă albă şi beteală în jurul cozorocului. Deci erau un curcubeu întreg împreună şi numai amărâţi şi trişti nu păreau.

      Acuma o să ziceţi că sunt nesimţită, că omului îi e greu şi se îmbracă şi el cu ce poate. Ei bine, nu, eu n-am zis, eram mega entuziasmată că am şi io un subiect de blog şi, mergând aşa grăbită spre casă (în autobuz), îmi făceam planul să mă iau la întrecere cu Cocalarii şi cu Pitzipoanca şi să trag în poză tot cerşetoru’ „inventiv” care-mi iese în cale. Cu excepţia celor care au înţeles greşit Filantropica şi îşi expun problemele fizice sau copiii.
      Şi ajung croită să cer ocheiu’ de idee misto la persoana care are astfel de okeiuri şi taman bine că o găsesc onlain şi taman bine că-mi zice „poţi face, e mişto ideea, dar nu cred că e ok să moralizezi pe temă. adică poţi prezenta pozele, dar să critici ceva… poţi face asta, la modul blog foto, doar cu aşa ceva”.
      Io zic, bine, mă, nici nu mi-a dat prin cap să fac mişto de ei, dar unii se îmbracă prea fantezist, ce doamne iartă’mă ai nevoie de „jambiere”, şi în aprilie. Apoi mai sunt şi cei care te privesc sfidător şi cărora li se vede pe faţă că n-au nevoie să stea acolo. Ăştia merită arătaţi şi atât. Oricum, în niciun caz pe cineva aşa.
      Dar până să mă dumiresc bine, personul îmi dă asta:

 

……………..

 

Ce naiba să mai zic, m-am dus acasă la mama”