Posts Tagged ‘Regine’

h1

A treia poveste…

mai 21, 2009

Ioana merită cartea chiar şi numai pentru cum îl contrează pe Geocer, adică e funny 😀

 

 

„Ce am păţit cu cerşetorul excentric…

 

  Cum viaţa mea socială este fuarte palpitantă, dar păcat că nu există, cele mai mari aventuri mi se întâmplă în staţia de autobuz. Pe drum nu mi se întâmplă, fincă trebuie să am grijă să nu mă împiedic, având în vedere că nu port ochelarii.
      Şi deci într-o zi stăteam aşa în faţa Teatrului, preocupată să aştept optul şi prefăcându-mă că văd, când, „văd” un cerşetor. Îmi fac o mie de reproşuri că nu ţin aparatul după mine (nu, telefonul e pentru vorbit, poate părea o idee cam preconcepută, dar e inutil să coste mai mult de 30 de lei) şi încerc să-l fotografiez mental, gândindu-mă cum o să povestesc „poza” pe blog şi cum o să scriu despre ce-aş fi scris dacă aveam ce.
      Omul cerşea, ca orice cerşetor de bun simţ, „orbitat” de o mică şi neobosită sindărelă.
      Cerşetori, aşa, văd eu mulţi, mi-e milă de ei, indiferent că cerşesc din lene sau pentru că sunt obligaţi, deoarece nu sunt capabilă să fac diferenţa între speciile astea. Io-s foarte uşor de fraierit, trebuie doar să te uiţi la mine aşa:

 

Pentru a vă uita la Ioana, daţi click pe pagina ei 😀

 

şi m-ai distrus.
      Dar acest cerşetor nu părea să aibă vreo altă problemă în afară de originalitatea cu care era îmbrăcat. Io ştiu că atunci când nevoia te obligă, te îmbraci cu orice găseşti şi le iei pe toate pe tine. Cerşetorii au o „creativitate” vestimentară naturală, cu care nu se poate pune niciun exponat alu
Bad Pitsi. Însă acest… domn, să-i zic aşa, purta după cum urmează: pantaloni bleumarin din pânză, din aceia care se înnoadă cu şiret, peste care îşi trăsese o pereche de… jambiere din niscai ciorapi de nailon, cred, culoarea gălbenuşului stricat, sub care mai veneau şi sosetele albastre, apoi pantofii în acelaşi ton, numai că fără şireturi, prăfuiţi şi învechiţi (logic). Dar, de, omul era asortat. Şi accesorizat. În sus urma eternul pulover cu anchior, dar fără dungi şi pe verde, cu găuri, pe sub el o… încă ceva şi poate încă iară ceva şi mai pe sub, iar peste pulover… o bluză de pijama transparentă cu dungi verticale, albastre, purtată în stilul ăsta. Ba nu, scuze, aşa.
      Mai avea dumnealui un fes, o geantă de voiaj albastră, cum altfel, burduşită toată şi pe care o ţinea în spate ca pe ghiozdan, un „toiag”, o cutie de carton în care strângea banii şi pe mica sindărelă, o aia negricioasă îmbrăcată în galben, roz şi roşu, cu şepcuţă albă şi beteală în jurul cozorocului. Deci erau un curcubeu întreg împreună şi numai amărâţi şi trişti nu păreau.

      Acuma o să ziceţi că sunt nesimţită, că omului îi e greu şi se îmbracă şi el cu ce poate. Ei bine, nu, eu n-am zis, eram mega entuziasmată că am şi io un subiect de blog şi, mergând aşa grăbită spre casă (în autobuz), îmi făceam planul să mă iau la întrecere cu Cocalarii şi cu Pitzipoanca şi să trag în poză tot cerşetoru’ „inventiv” care-mi iese în cale. Cu excepţia celor care au înţeles greşit Filantropica şi îşi expun problemele fizice sau copiii.
      Şi ajung croită să cer ocheiu’ de idee misto la persoana care are astfel de okeiuri şi taman bine că o găsesc onlain şi taman bine că-mi zice „poţi face, e mişto ideea, dar nu cred că e ok să moralizezi pe temă. adică poţi prezenta pozele, dar să critici ceva… poţi face asta, la modul blog foto, doar cu aşa ceva”.
      Io zic, bine, mă, nici nu mi-a dat prin cap să fac mişto de ei, dar unii se îmbracă prea fantezist, ce doamne iartă’mă ai nevoie de „jambiere”, şi în aprilie. Apoi mai sunt şi cei care te privesc sfidător şi cărora li se vede pe faţă că n-au nevoie să stea acolo. Ăştia merită arătaţi şi atât. Oricum, în niciun caz pe cineva
aşa.
      Dar până să mă dumiresc bine, personul îmi dă asta:

 

……………..

 

Ce naiba să mai zic, m-am dus acasă la mama”

h1

Poezie cu regine :)

mai 18, 2009

In mai când înfloreau bujorii

Tu ai decis să vii pe lume

Ai fost dorită, ţi-au dat nume

Şi roşii ţi-au fost  obrăjorii

 

Petrecerea a fost cu vin

Şi lume multă adunată

Avea tăticu-acum o fată

Ce moştenea un dar divin

 

Şi dintr-un bumb de floare rară

Se desfacu acum în soare

Înmiresmată, blîndă floare

Ce-i priesc ploile de vară

 

Când vrea,  planetele albastre

Le mută aşa cum îi convine

Hrănindu-ne cu scrieri fine

Ea creşte-n gândurile noastre

 

Reginele pornesc războaie

Nu poate oricine să le-mpace

Din lumi bogate, ori sărace

Tot strânge  picături de ploaie

 

Cu vrăjitorii e mai greu

Când lupta pare inegală

Că nu s-a învătat la şcoală

Să ieşi biruitor mereu

 

Nu vrea sa ţină cont de vreme

Ea ţese  intrigi in castele

Educă personaje rele

Şi împleteşte la poeme

 

Eu ştiu acum ca va-ţi dat seama

Nu-i cel mai greu dintre mistere

Doar trece-n pas alert prin ere

Şi poartă numele de Oana

 

Frumoşii ani ce-i are-n faţă

Să fie mulţi şi cu lumină

Iar inspiraţia să-i vină

In fiecare dimineaţă

 

Cireşi de mai au dat in copt

Şi anu-îşi pune haină nouă

Când numeri pân-la 28

Ai timp să aştepţi idei să plouă.

 

SCRISA DE MAMININETA

h1

Poveste de concurs

mai 17, 2009

Doar am spus că Dumis a făcut concurs cu Reginele pentru piteşteni. Am deja două pe care vreau să vi le prezint, dar aş începe cu cea ce mi-a plăcut cel mai mult. Tema a fost o poveste urbană. Urbană dar de la noi, se înţelege, adică din Piteşti. Aceeaşi Eu m-a surprins, zău că da. Cred că ar scrie nişte thrillere sau nişte poliţiste de nota zece. Cu permisiunea ei vă las şi pe voi să vă bucuraţi, normal, cu un copy paste cât mine de mare 😛

„Ultimii ochi cu sânge rece

O seară a unui sfârşit de lună mai. Un cartier piteştean aglomerat, o zonă tranzitată de camioane care transportă marfă. Un depou sufocant, cu etaj, ce adăpostea saci cu ciment, cereale din plante furajere şi câteva folii metalice. Avea să fie ultima ei noapte de mai. O crimă pe palier, o prostituată moartă.

Şi azi, ca de altfel în fiecare noapte, îşi pune sandalele cu toc înalt şi gros. Ridică, aproape cu mişcări lascive o rochie din santal, cu bretele subţiti, îşi aruncă într-o geantă-plic aceleaşi chei şi pleacă. Numai că, mai intens ca niciodată, când deschide uşa şi calcă pragul cu piciorul stâng, mâinile-i încep să tremure, iar bătăile inimii să lovească, năpăstuindu-i trupu-i perfect, parcă intuind un sentiment sumbru.
Mai pustie decât în seara care tocmai se lăsa, nu părea să fi fost niciodată centura oraşului. Din când în când, un tir turcesc trimitea pâlpâiri cu lumină slabă, semn că instinctele carnale erau lacome. Răcoarea nopţii se simţea, căci ar fi vrut să dea curs chemării unui străin, dar aştepta un fost amant, de pe vremea întâiei căsătorii. Întârzia. Frigul parcă începuse să-i roadă din oase, să fluiere turbat şi să-i amorţească până şi cartilajele. O cuprinsese o timiditatea excesivă. Senzaţiile febrile se amestecau sinuos cu o teamă ciudată şi muşcau pofticoase din ea. Avea nevoie de căldura trupului, avea nevoie să simtă mirosul îmbietor al corpului ei incins lângă un străin.
Visa, era într-un fel inconştientă. Când, ochii-i mari şi bulbucaţi s-au oprit, aţintiţi parcă, asupra trupului atletic al unui bărbat, care tocmai o cuprinsese imprevizibil în braţele lui stâncoase. În acelaşi timp, un fior rece i-a tăiat suflarea, amorţindu-i sânii strânşi puternic într-un corset.

– Unde mergem?
– În maşină la tine, sau vrei o cameră la motelul din apropiere?
– Nu, nu în maşină. Uite, vis-à-vis e un depou. Nu cred că e cineva care să-l păzească. L-am observa pironit în dreptul uşii. Nu văd să fie nici vreo lumină înăuntru. Aş risca mai puţin, dacă am merge într-un loc ferit. Ce zici?
– Bine, spune ea, fără să mai stea pe gânduri.

Cum au deschis uşa, un miros închis, asemănător cu arama coclită, i-a izbit în faţă.

– Aici?, întrebă ea suspicioasă.
– Nu-ţi face griji. Urcăm la etaj. Pe palier cred că ne putem crea o falsă idee de intimitate. Cât crezi că durează? Te conduc, apoi, să-ţi faci un duş, poate îţi închiriez şi-o cameră la motel, dacă vrei. Ce facem? Negociem locul sau plăcerea?

Dezinvoltă, cu un aer de copilă perversă, îşi lasă şalul croit într-o broderie orientală să-i coboare în mişcări unduitoare de pe umeri, iar el îşi deschide primii nasturi ai unei cămăşi scumpe, de-un roşu-sângeriu şi se trânteşte asupra ei. Dintr-odată, o strânge puternic de coapse, îi sfâşie rochia şi se repede la gâtul femeii, încercând să o sugrume. Unghiile degetelor lui intraseră adânc, încât respiraţia ei abia se mai auzea. A avut un moment firav de reacţie naturală, adversă, însă a căzut la picioarele acestuia, răpusă fiind de veninul braţelor lui. N-a apucat decât să-i zgârie obrazul, în zbuciumul ostil de a-i scăpa, rămânând cu o bucată din pielea lui sub unghiile mâinii drepte. Faţa vânătă se umfla, iar vene groase păreau că formează râuri cu apă murdară, coborând pe pieptu-i deja amorţit. În acelaşi timp, el îi cuprinde gura, o sărută cu satisfacţie diabolică, după care îi muşcă buza de sus. Încearcă să şteargă sângele cu o cârpă murdară, zdrenţuroasă, care ţâşnind îi pătează cămaşa, dar o face ghemotoc şi i-o înfige cu o cruzime sinistră între dinţi.
Gemetele durerii ei se legau bolnav cu violenţa lui ajunsă la paroxism, formând parcă primele note muzicale dintr-o piesă morbidă.
Ultimii ochi cu sânge rece, privindu-l tăios pe criminal, aveau să-i descifreze senzaţiile mişcătoare de pe parcusul serii, de cum plecase de acasă. Avea să moară curând. Prea curând. Noaptea.

O seară a unui sfârşit de lună mai. Un cartier piteştean aglomerat, o zonă tranzitată de camioane care transportă marfă. Un depou sufocant, cu etaj, ce adăpostea saci cu ciment, cereale din plante furajere şi câteva folii metalice. Avea să fi fost ultima ei noapte de mai. O crimă pe palier, o prostituată moartă.”

h1

Momentan…

aprilie 9, 2009

Posterul şi copertele le puteţi vedea la Shauki şi pe facebook. Mai târziu le voi posta şi eu, dar acum n-am nici un chef, mai ales că abia am terminat un nou capitol din „Indicii anatomice”. Enjoi!

h1

Nici nu ieşiră…

martie 16, 2009
Şi lumea se gândeşte la lansări.
Bogdan deja visează la lansările reginelor. Face planuri, ma stresează, mă bubuie… A mai pus-o şi pe Andreea să-mi omoare neuronul cu lansările. Şi cărţile nici n-au ieşit 😀
Adevărul e că eu abia aştept coperta volumului II. Sunt mai nerăbdătoare decât mulţi dintre voi. Am o presimţire bună. Mai ales că am dat şi eu o idee despre ce aş vrea. Mă rog, ideea mi-a dat-o, la un moment dat, Shauki. Aşa că eu am preluat-o ca şi cum mi-ar aparţine 😛
Bun, momentan cam astea sunt noutăţile. Mirela lucrează la cartea mea. Bogdan urmează să lucreze şi el. Asta după ce am lucrat şi eu. Şi peste vreo trei săptămâni o veţi putea vedea. O veţi putea comanda, cumpăra din librării sau după tarabe. Hei, dar mai e, ce tot spun eu? Da, da, vă voi mai spune una alta, dar, până atunci, pot să vă rog ceva?
După cum bine ştiţi, Tritonicul are o amplă campanie pe bloguri. Aşa că toţi cei ce vor pune bulina Tritonic pe blog, vor primi recunostinta. Dacă vreţi să şi scrieţi despre o carte anume, atunci o veţi primi gratuit. Tot ceea ce trebuie să faceţi e să-mi daţi un mail pe: oanastoicamujea@yahoo.com.
😉
h1

Să ne înţelegem…

martie 12, 2009
Pentru prima oară de când îl cunosc io 😀 Horia a ridicat o problemă importantă. Dacă s-a umblat la substanţa reginelor ori ba.
Ca să fie înţeles pentru toată lumea. Povestea e aceeaşi, aceeaşi, aceeaşi. Am făcut nişte modificări de fineţe. Şi da, au dispărut în jur de cinci fraze cu descrieri idioate. Ar fi trebuit să dispară mai multe, dar am zis că nu se face. Dacă era să fac schimbări de substanţă, sincer vă spun că aş fi rescris totul. Adică aş fi dat delete întregului roman şi l-aş fi scris de la capăt. Având o altă viziune şi puţin mai multă minte. Dar pe lângă faptul că asta ar fi cerut timp, aş fi făcut abuz şi de răbdarea cititorilor mei. Acum, bună sau rea, cartea e aceeaşi. Ce să mai, asta este. Aceeaşi carte pe care peste 900 de persoane au citit-o.
 
P.S: Din câte am înţeles, ediţia a doua a primei părţi şi partea a doua, la pachet, vor fi disponibile la începutul lunii aprilie. Îmi asum întreaga vină pentru întârziere. Dacă aş fi fost puţin mai sănătoasă (şi nu la cap mă refer) aş fi terminat mai repede indexurile şi corecturile. Dar a fost să fie aşa. Din câte ştiu despre coperta numărul unu va fi aceeaşi, doar că va scrie pe ea „ediţia a doua”. Ţinând cont că de data asta vi se va oferi şi finalul, sper să o cumpăraţi şi să îmi daţi feed-back-uri aici, pe blog sau pe blogul Tritonic.
Ok, keep in touch!
h1

M-am epuizat…

martie 4, 2009
Nu eu, cartea. Dar şi eu sunt cam epuizată psihic. Mno. Acum că tot s-a epuizat ne pregătim pentru ediţia a doua. Cine zice că românii nu se epuizează? Aaa, nu a zis nimeni 😀 Sau a zis. Ideea e că ştiam că mai sunt câteva, şi totuşi nu mai sunt. În Piteşti încă n-am verificat librăriile. Ultima oară când le-am vizitat mai erau două regine, deasupra tuturor cărţilor, dar eu am fost în librărie cam acum o lună, când se plângea cineva că nu mai găseşte cartea. Mno, acum nu mai sunt cărţi.
Să vă mai spun că seria „Dinastiile” va trece la colecţia „Junior”? Ei da, am hotărât de comun acord cu Tritonicul că aşa e mai înţelept. Ce? Nu e? Eu zic că merge oriunde. Nu mă deranjează că e junior sau senior, important e că e.
Crina, tnx, dacă nu erai tu nu aflam că s-a epuizat 😀
h1

De la Cella furate

februarie 17, 2009

n1239442586_30085728_5978

Regine si Blesteme

n1239442586_30085729_7064

R&B

n1239442586_30085730_8112

R&F

n1239442586_30085732_191

R&B

n1239442586_30085746_8934

R&B

n1239442586_30085748_9322

😆

h1

Concurs cu Regine

decembrie 10, 2008

_mg_75671

Revista „Avantaje”, împreună cu editura Tritonic, au concurs cu Reginele. Nu ştiu în ce constă concursul, dar pentru cei interesaţi, apăsaţi pe banda colorată şi vă veţi lămuri. Succes, celor ce încearcă! 🙂