Archive for Martie 2009

h1

Nu vreau să vă povestesc

Martie 30, 2009
Se tot perindă pe aici un domn pe care l-am băgat la spam. Încearcă să comenteze cu alte nume, să îşi schimbe mailul şi ip-ul, dar nu mai ţine aşa. Gata, sunt sătulă de grandomani şi proşti. De oameni care nu fac altceva decât să umble din blog în blog şi să facă pe interesanţii. Până şi ţăranii din Regine sunt mai domni.
Şi nu, nu vreau să vă povestesc ce se întâmplă acum cu cartea, pentru că e dreptul meu să spun ori ba. De vă convine bine, de nu, cam tot la fel. Atâta pot să spun cu siguranţă: apar vreo patru pagini în plus cu descrierea raselor şi a personajelor, mai mult nu are rost.
Ţinând cont că „Regina elfă” şi „Regina arkudă şi amuletele puterii” sunt terminate, din vară mă apuc la partea a patra: „Regina zână şi…” vom vedea. Atâta pot să vă spun că citindu-l pe Boccacio, am reuşit să conturez ceva cu mult mai bun. Am strâns informaţii, am strâns metode de luptă şi alte cele, căci în această carte a patra lumea se va destrăma. Aşa că am vrut să fiu pregătită. Dacă „Regina zână…” este un fantasy comic cu precădere, „Regina arkudă…” va îmbina eroicul cu tragedia de tip Shakespeariană. Vor apărea şi zeii şi mai mult de atât, de data asta nu va fi un război între bine şi rău, aşa cum nu e nici în cartea a III a, ci un război între două forţe cândva aliate. O să vedeţi că ambele tabere au dreptate în felul lor, dar nimeni nu se lasă mai prejos. În plus, de data asta, bărbaţii sunt cei căpoşi, cei ce bagă zâzanie. Pentru că vor puterea mai mult decât femeile. Şi astfel, din păcate, mulţi vor pieri. Mulţi dintre cei dragi vouă. Dar cum nimic nu e nemuritor, nu trebuie să-i plângeţi, oricum, ei au trăit destul.
Aşa că aşteptaţi, mai ales cei, ce cu încăpăţânare, pândesc să critice cam orice mişcă persoana mea. Staţi, dragilor, aveţi răbdare. O să aveţi ce critica, doar că pe mine nu mă doare. Eu ştiu că prostul are mintea odihnită, aşa că n-am cu cine mă certa.
Anunțuri
h1

În aşteptare…

Martie 27, 2009

semn_dinastiile

Reginele aşteaptă lumina

h1

Un fragmentel din Regine…

Martie 22, 2009

Pentru ca i-a placut lui Ionut

57215591

 

LECŢIA TREBUIE ÎNVĂŢATĂ PÂNĂ LA CAPĂT
 
 
E greu să te naşti rege într-o lume ignorantă, care se ascunde de propriile sentimente şi de propriile trăiri. E drept ce spune regele elpid. Nu te poţi naşte rege, regii se construiesc, se şlefuiesc, se cizelează. Mai întâi învaţă să îşi asume sentimentele, nu în faţa altora, că nimeni nu e dator să dea altuia vreo explicaţie despre propria persoană, ci în faţa lor. Să fii rege trebuie să ştii să îţi asumi cel dintâi gând, cel ce ţi-a ieşit pe gură şi nu mai poate fi îndreptat în cazul în care se termină cu un dezastru.
Să fii rege înseamnă mai mult decât să fii om. Trebuie să treci peste condiţia de ignorant, trebuie să înveţi să-ţi pese, nu să te faci că nu auzi. Un rege întruchipează sufletul poporului pe care îl conduce. Şi doar ascultându-l îţi vei da seama ce fel de popor este acela. Min’yara nu era regină, acum înţelegea Yas. Cum putea o copilă care nu cunoştea nici ceea ce se află în jurul său să se cunoască pe sine. Era doar o marionetă în mâinile poporului, iar asta se vedea destul de bine dacă stătea să se gândească la cele din Sfatul Înţeleptelor. Ele aveau nevoie de o marionetă pe care s-o conducă după propria plăcere. Atâta doar că Min’yara era destul de încăpăţânată. Ea nu ţinea decât cu ea. Acum înţelegea. Ştia multe regina zânelor, ştia multe, dar de fapt nu ştia absolut nimic.
Să fii rege înseamnă să te întorci la origini, în natură. La cea ce îţi oferă hrană şi apă, la ce îţi aduce ploaia, soarele şi vântul, şi abia apoi te întorci la tine ca persoană. Un rege trebuie să lupte pentru cei din jurul său, necondiţionat. În mintea unui suveran nu are voie să apară teama, ura sau iubirea, el trebuie să fie asemeni unui elpid. Conştiinţa e cea care îi spune dacă e bine, rău, frumos sau urât. Tot ea îi spune dacă iubeşte sau urăşte. Nu sentimentele. Sentimentele aparţin ochilor, iar ochii înşeală, mintea, în schimb, conştiinţa ţine de auz. Căci ceea ce auzi cu urechile tale e indubitabil cu mult mai adevărat decât ce vezi cu proprii ochi.
Dar acum întrebarea se năştea în mintea elfei. Chiar îşi dorea să fie regină? Era pregătită? Cine era ea? Ce anume era? Găsise un răspuns şi asta era tot ce conta pentru moment. Şi-aduse aminte de primele cuvinte ale regelui elpid: „Va trebui să înveţi să pui câte o întrebare pe rând, şi mai apoi să asculţi fiecare răspuns cu băgare de seamă”. Chiar şi ei trebuia să-şi spună câte o întrebare pe rând, apoi trebuia să se asculte ca şi cum l-ar asculta pe rege sau pe Beor. Aşadar, chiar îşi dorea să fie regină? Mai întâi de toate trebuia să îşi răspundă la această întrebare, restul puteau să mai aştepte.
Alungă gândurile şi ascultă. În zori când venise în pădure auzise furnicile cum îşi cară mâncarea. Auzise glasul cicălitor al reginei şi bâzâitul enervant al albinelor. Acum se concentră asupra pământului. Până atunci se gândise că pământul poate fi viu, dar sentimentul acesta îi venise în miezul nopţii. Pământul putea, trebuia să trăiască. Mai întâi auzi foşnetul ierbii şi al florilor ce păreau a se certa pe teritoriu, dar mai apoi înţelese că se bucurau că pot fi împreună; cântau, se veseleau, iar asta îi dădu un sentiment de bucurie enormă. Apoi auzi susurul unei ape care părea să vină din interiorul pământului. Curgea repede, aproape ca o cascadă care se pogoară pe pietrele reci. Sunetul apei dispăru şi auzi bucuria pământului. Pământul renăştea în razele palide ale soarelui şi adormea odată cu asfinţitul. Era minunat. Totul părea să se joace într-o armonie perfectă. Da, pentru natură totul părea un joc. Un joc liniştitor şi viu. Ceva ce nu avea să se sfârşească în veci.
Un chiparos trecu pe deasupra sa cântând suav. Atenţia i se îndreptă spre pasăre. Acum nu o mai auzea decât pe ea. Era vie şi cânta în triluri lungi şi prietenoase. O ascultă cu mare atenţie şi îi descoperi glasul. Cânta despre elfi, da, o auzea. Iar ea era atât de mulţumită încât se lăsă pradă versurilor ce curgeau ca un râu lin. Dar versul cel din urmă o făcu să-şi piardă concentrarea: „Şi elfii, uitat-au să fie veşnici”.
Deschise ochii uşor tulburată. Pădurea era fermă şi rece, soarele dispăruse cine ştie de cât timp. Lângă ea îl zări pe Beor ce încă asculta. Iar în faţa lor se afla regele. El îi făcu semn să-l urmeze, iar ea se mişcă uşor pentru a-l nu face pe Beor să audă altceva decât ceea ce trebuie.
Se îndepărtară mult până când ajunseră lângă un râu ce curgea lin şi limpede printre pietre şi copaci. Aici regele se opri, iar elfa se supuse.
– Spune-mi ce ai învăţat azi.
Elfa îi povesti despre iarbă, flori, albine şi furnici. Apoi îi spuse că înţelesese ceea ce voia să spună că un rege nu se naşte, ci el se construieşte. Îi spuse că se întreba dacă doreşte să devină regină, iar asta era întrebarea care o măcina mai mult decât faptul că nu se cunoştea suficient pe sine. Regele dădea din cap ori de câte ori îi vorbea, apoi când ea îi spuse despre cântecul chiparosului el rămase nemişcat şi nu mai făcu nici nu gest.
Elfa nu mai vorbi, lăsându-şi maestrul să contemple la spusele ei.
– Nu e drept să te gândeşti mai întâi dacă vrei sau nu să fii regină. Trebuie mai întâi de toate să te cunoşti, căci o dată ce îţi vei cunoaşte limitele şi spiritul vei şti şi celelalte răspunsuri.
Apoi regele tăcu şi păru că priveşte spre cer cu ochii săi ascunşi în umbra trupului. Făcu semn spre stele şi spuse:
– Lecţia trebuie să meargă până la capăt. Ai învăţat prea puţine, dar şi timpul a fost scurt. Însă de mâine va trebui să îmi răspunzi la o altă întrebare. Trebuie să îmi spui de ce nu e drept să mănânci un animal, de ce îşi aparţine lui, ci nu poftelor lumeşti. Dar înainte să faci asta, vreau să asculţi toată natura deodată şi în acelaşi timp să te asculţi şi pe tine. Ştiu că e greu, dar ascultarea îţi va fi folositoare în viaţă. Ca să poţi asculta un elf sau un om, mai întâi trebuie să înveţi să asculţi natura şi pe tine. Ce ai să te faci atunci când mai mulţi oameni ţi se vor plânge de-odată? Nu ai să ştii să asculţi. Nici un singur om nu ai să ştii să-l asculţi dacă nu treci prin asta. Acum du-te şi caută mâncare, căci apa este la picioarele tale, şi pentru tine şi pentru Beor. Pe arkud o să-l întreb mâine ce-a învăţat, acum mă aşteaptă sfetnicul meu venit dintr-o lungă călătorie. Spune-i arkudului să se gândească până dimineaţă la ceea ce a învăţat şi să-mi răspundă cu înţelepciune.
Regele dispăru aşa cum îi era obiceiul, iar ea rămase singură privind râul cum curge liber chiar dacă întâlnea obstacole, el ştia să le treacă.
h1

Turneu liceean…

Martie 18, 2009
Vă anunţ că în curând, câţiva autori români, vor vizita liceele capitalei. Ce se vrea de la acest proiect? Ei bine, sunt câteva întrebări esenţiale:
De ce ar trebui să citească tinerii?
Cum este să scrii o carte?
Cum decurge procesul creativ?
Cine poate să scrie o carte?
De ce sunt „cool” cărţile?
Desigur, fiind autori diferiţi, vom răspunde diferit. Poate asta e şi frumuseţea proiectului. Dar, în primul rând, interacţiunea cu tinerii.
Cine va participa?
Bogdan Hrib, directorul editurii Tritonic, care va fi alături de fiecare autor:
Răzvan Dolea – co-autor „Blestemul manuscrisului”
Bogdan Teodorescu – autorul „54/24”, „Spada”, „Cinci milenii de manipulare
Bogdan Hrib – no, ştiţi deja ce a scris
Adrian Suciu – autor „Sex cu femei
Io – ştiţi voi, tot cu „Războiul reginelor”.
Radiana Bratu – editor „Poveştile Beau Monde
Liviu Radu – autor „Waldemar” şi „Blocul Câş
Sergiu Vâlcu – autor „Evanghelia după Maghizi
La ce licee?
Şcoala Centrală.
D. Bolintineanu.
Iulia Haşdeu.
Gheorghe Lazăr.
A.D. Xenopol.
M. Eminescu.
Lauder – Reut.
Jean Monet.
Perioadele în care vom fi şi unde vor fi, vor fi anunţe pe blogul Tritonic. Dar trebuie să vă spun că acest proiect va începe în 23 martie şi va lua sfârşit în 25 mai.
Aşadar, fiţi cu ochii pe tritonici. Reginele vor fi şi ele acolo 😉
Surpriza?
Se vor distribui fluturaşi care vor anunţa evenimentul. Elevii care vor păstra fluturaşii vor avea o reducere de 50% în cumpărarea cărţilor. Ei? Merge?
h1

Nici nu ieşiră…

Martie 16, 2009
Şi lumea se gândeşte la lansări.
Bogdan deja visează la lansările reginelor. Face planuri, ma stresează, mă bubuie… A mai pus-o şi pe Andreea să-mi omoare neuronul cu lansările. Şi cărţile nici n-au ieşit 😀
Adevărul e că eu abia aştept coperta volumului II. Sunt mai nerăbdătoare decât mulţi dintre voi. Am o presimţire bună. Mai ales că am dat şi eu o idee despre ce aş vrea. Mă rog, ideea mi-a dat-o, la un moment dat, Shauki. Aşa că eu am preluat-o ca şi cum mi-ar aparţine 😛
Bun, momentan cam astea sunt noutăţile. Mirela lucrează la cartea mea. Bogdan urmează să lucreze şi el. Asta după ce am lucrat şi eu. Şi peste vreo trei săptămâni o veţi putea vedea. O veţi putea comanda, cumpăra din librării sau după tarabe. Hei, dar mai e, ce tot spun eu? Da, da, vă voi mai spune una alta, dar, până atunci, pot să vă rog ceva?
După cum bine ştiţi, Tritonicul are o amplă campanie pe bloguri. Aşa că toţi cei ce vor pune bulina Tritonic pe blog, vor primi recunostinta. Dacă vreţi să şi scrieţi despre o carte anume, atunci o veţi primi gratuit. Tot ceea ce trebuie să faceţi e să-mi daţi un mail pe: oanastoicamujea@yahoo.com.
😉
h1

Să ne înţelegem…

Martie 12, 2009
Pentru prima oară de când îl cunosc io 😀 Horia a ridicat o problemă importantă. Dacă s-a umblat la substanţa reginelor ori ba.
Ca să fie înţeles pentru toată lumea. Povestea e aceeaşi, aceeaşi, aceeaşi. Am făcut nişte modificări de fineţe. Şi da, au dispărut în jur de cinci fraze cu descrieri idioate. Ar fi trebuit să dispară mai multe, dar am zis că nu se face. Dacă era să fac schimbări de substanţă, sincer vă spun că aş fi rescris totul. Adică aş fi dat delete întregului roman şi l-aş fi scris de la capăt. Având o altă viziune şi puţin mai multă minte. Dar pe lângă faptul că asta ar fi cerut timp, aş fi făcut abuz şi de răbdarea cititorilor mei. Acum, bună sau rea, cartea e aceeaşi. Ce să mai, asta este. Aceeaşi carte pe care peste 900 de persoane au citit-o.
 
P.S: Din câte am înţeles, ediţia a doua a primei părţi şi partea a doua, la pachet, vor fi disponibile la începutul lunii aprilie. Îmi asum întreaga vină pentru întârziere. Dacă aş fi fost puţin mai sănătoasă (şi nu la cap mă refer) aş fi terminat mai repede indexurile şi corecturile. Dar a fost să fie aşa. Din câte ştiu despre coperta numărul unu va fi aceeaşi, doar că va scrie pe ea „ediţia a doua”. Ţinând cont că de data asta vi se va oferi şi finalul, sper să o cumpăraţi şi să îmi daţi feed-back-uri aici, pe blog sau pe blogul Tritonic.
Ok, keep in touch!
h1

Am terminat

Martie 10, 2009

Am terminat mai repede pentru că nu am renunţat la prea multe, aşa cum mă aşteptam iniţial. Până la urmă, mi-am dat seama, că n-are rost să renunţ la ceea ce oamenii ştiu deja, e ca şi cum aş da bir cu fugiţii. Am făcut modificări minore, de nuanţă. Desigur, am renunţat la câteva fraze ce parcă nu îşi mai aveau locul în poveste. Şi, aşa cum i-am spus şi Crinei, aproape că mi-a venit să şterg toată povestea şi s-o rescriu literă cu literă. Dar nu am făcut asta, logic, asta ar fi însemnat cel puţin două luni de muncă, iar eu nu mai am răbdarea necesară. Îmbătrânesc şi îmi pierd esenţa 😀

Bun, am terminat şi am trimis manuscrisul Mirelei. Acum cât va dura, nu ştiu, dar voi afla zilele astea şi o să vă spun şi vouă că aşa e frumos.

Aşa cum vă spuneam, povestea nu a suferit modificări majore, cel puţin nu acolo unde cititorul simplu şi-ar putea da seama. Dar o hartă şi un index al personajelor, chiar şi o scurtă prezentare a raselor vor fi adăugate. Mno, cartea nu va arăta chiar ca la început. Cred că vom păstra coperta pentru volumul I, pentru cei interesaţi. Coperta volumului II, cam ştiu cum va arăta, dar până nu va fi gata, nu vă voi spune nici un cuvinţel. Oricum, va fi spectaculoasă. Şi da, veţi putea găsi această cartea în sectorul junior, pentru că, până la urmă, poate că acolo îi e locul. Şi aşa am avut mereu impresia că nu ştiu să scriu „junior”, eu chiar mă bucur că va fi pe rafturile junioare. Dar mai multe, cu altă ocazie, acum sunt obosită…