Posts Tagged ‘Razboiul Reginelor’

h1

A fost şi ultima lansare…

mai 29, 2009

DSCF4213

Pe anul ăsta, nu vă speriaţi. Cu toate că am căzut de comun acord cu Bogdan că genul pe care-l voi aborda de acum în colo va fi cel poliţist, seria „Dinastiile” va avea finalitate. Adică, într-un final, toate cele nouă cărţi vor fi pe piaţă. Hei, trebuie să le mai şi scriu 😉

Într-un fel mă bucur, în altul nu. Dar, ce să mai, anul ăsta episodul „Războiul Reginelor” s-a terminat. Sigur, voi mai scrie aici dacă o să mai apară ceva în legătură cu povestea asta şi vă voi anunţa când o să apară „Regina elfă”. Până atunci puteţi viziona pozele ultimei lansări: AICI…. AICI… şi AICI, dacă or să mai apară şi altele, ei bine, le voi posta.

Reclame
h1

Ultima lansare

mai 25, 2009

Anul acesta, Reginele vor avea parte de ultima lansare. Nu că aş fi ţinut neapărat, dar cică se impunea. Aşa că cele două volume vor fi acolo, din nou la lansare. Doar că va fi o altfel de lansare şi vor vorbi: Lucia Verona, despre una, alta :D; Victor Ciutacu, care mă va ajuta, de fapt, să fac o trecere de la politică la fantasy şi Bogdan, care nu poate lipsi – nu pricep de ce 😀

Această ultimă lansare va aduce elemente noi şi vechi. Vă voi povesti lucrurile nevăzute şi neînţelese din spatele seriei. Da, da, politicul are treabă că nu îl chemam pe Victor să vă povestească despre elfi, zău aşa.

Ei bine, evenimentul va avea loc joi, 28, ora 18, la Palatul Şuţu?! Cred, habar nu am unde vine ăsta, dar acolo e. Ceva Muzeu al Bucureştiului? Zic bine?

Vă aştept în număr cât mai mare, dar nu prea mare să mă intimidaţi 😀

Apoi urmează un an plin de Indicii, da, din alea anatomice 😉

 

Să nu uit! Toţi cei trei piteşteni au câştigat. Detaliile întâlnirii la Dumis 😀

h1

Totusi am avut emotii

mai 14, 2009

Prefer sa nu va prindeti si voi de ce spun asta 😀

h1

Despre mine si Regine

mai 9, 2009

Cititi interviul din Ele.ro si mai aflati una alta

h1

Ieri la Bucureşti, mâine în toată ţara…

mai 6, 2009

Ca să parafrazez şi eu o lozincă comunistă uitată.

 

După o zi feerică la Bucureşti, alături de elevii liceului „Iulia Haşdeu” – fain liceu – mâine plec spre Iaşi. Şi, aşa cum ştiţi deja, vineri de ne vedem la 15:30 la „Librex”. Reginele şi Blestemul Manuscrisului, alături de ambii autori, vor fi acolo zâmbind 😛 Nu ştiu exact dacă autorii vor zâmbi sau cărţile, dar vom vedea pe parcurs.

După Bookfest mai urmează şi alte lansări prin ţară, iar acum, ca să fiu pe deplin sinceră, nu ştiu exact dacă va fi vorba de Regine sau despre altă carte. Oamenii ăştia, adică Tritonicii, nu îmi spun nimic. Nu pot decât să bănuiesc. Şi să mă stresez.

Sigur că va urma o perioadă mai mult moartă, doar vin alegerile europarlamentare. Nu mai e loc pentru scriitori şi editori, dar imediat după alegeri vom răsări ca ciupercile după ploaie.

Vă aştept la Iaşi. Şi dacă nu veţi fi acolo, vin eu după voi pe unde vă mai aflaţi 😛

 

Să nu uit, Reginele I  şi Reginele II sunt de acum disponibile. Enjoy!

h1

Zeii

aprilie 25, 2009

 

 

Volumul nouă al seriei, aşa cum am mai spus, va aduce în prim plan mitologia. Mitologia asta am început-o acum vreo trei, patru ani şi m-am tot ghidat după ea atunci când am scris. Chiar şi „Şarama” a beneficiat de aceeaşi zei. Aşa că m-am gândit că ar fi timpul să-i cunoaşteţi. Desigur, ceea ce veţi vedea aici e doar un plan, în realitate n-am făcut decât planuri şi schiţe, nu am scris nimic cu adevărat.

 

CAPITOLUL I

SUB SEMNUL ĖNIAS

 

 

1. ZEITĂŢI

 

 

Şi s-a născut prima lumină odată cu primele forme inteligente şi atotştiutoare. A apărut lumina din nimic şi era destinată veşniciei într-un Univers căruia nu îi era sortit să cunoască noţinuea de întuneric şi haos. Cea mai frumoasă şi cea mai pură formă de luminare pe care a cunoscut-o Universul. Şi această lumină a fost numită „Nutovi”, sau lumina binefăcătoare. (Nutovi era lumina binefăcătoare, iar Ėnias era lumina ce aducea speranţa şi cea pe care misivi o iubeau cel mai mult).

În Nutovi s-au născut şi Primordialii, cei ce au pus la cale naşterea planetelor şi în special a pământului şi a tot ceea ce avea să existe.

Primordialii (zeii), s-au numit misivi deoarece aveau suflete de îngeri, iar numele era cel mai aproape de sufletul lor curat.

Cel mai mare dintre misivi se numea Pioris ( Cel Luminat), nici unul dintre ei nu aveau forme fizice şi erau simple gânduri ce inundau Universul într-o cunoaştere absolută şi într-o ştiinţă nemăsurată ce s-a  pierdut în timp ce creaturile pământului au evoluat.

Creatorii, primi şi absoluţii. La început au fost doar gânduri iar mai târziu şi-au ales corpurile în care au sălăşluit până în ziua în care poveştile lor nu au mai răsunat din gurile păcătoase. Corpurile şi le-au ales în funcţie de rasa pe care au avut de gând să o creeze prima, omul. Dar gândul lor le-a fost furat şi cei dintâi creaţi au fost alte creaturi ce s-au dezvoltat înaite ca omul să apuce să cunoască Nutovi.

La început au existat doisprezece zei, cei ce au încercat să creeze o lume perfectă fără de cusur. Cel mai temut era Pioris sau Cel Luminat, unii îl mai numeau şi Tatăl Luminii sau Tatăl Absolut. Pioris era un zeu gânditor, nu făcea nimic altceva decât să planifice ceea ce va însemna Lumea. Al doilea zeu ca importanţă era fiul Celui Luminat, nu era fiul său din sânge, ci îl considera ca atare deoarece era mult mai aproape de gândirea sa. Zeul se numea Clioris (Cel Inimos) şi datorită poeziei sale şi a sufletului curat a văzut în lumină ceea ce nu văzuse nimeni şi anume: fericirea.

Un alt zeu, ce preferase să adopte o înfăţişare bătrânicioasă redată de o barbă nearanjată era Esioinn (Cel Bătrân). Esioinn era numit de anumite rase: Vlasios (Înţeleptul) sau, de altele, Elionar ( Cunoscătorul). Acesta „cântărea” fiecare vorbă şi, întotdeuna, căuta să aplice metoda cea mai folositoare.

Mariosis ( Umflatul), zeul cel mai gras dintre toţi. Spunea că acel trup îi dă o înfăţişare de persoană calmă şi calculată, aşa cum îi era şi firea. Acesta prin simplul fapt că admira orice este frumos dădea naştere unor lucrui uimitoare. Unele specii îl numeau Mae (Bunul).

Cel ce şi-a ales cea mai distinsă înfăţişare, frumos, înalt şi foarte elevat prin mişcări şi gesturi se numea Kũ. Kũ, sunetul, avea mai multe înţelesuri, unii îi spuneau Vanitosul iar alţii Iubitorul de sine. Singurul lucru pe care şi-l doarea era să creeze rase cât mai frumoase şi cât mai elevate.

Cel din urmă zeu este Stoom (Vijelie). Tot timpul era arţăgos, dar îi iubea pe cei alături de care trăia. Era mult prea spontan şi deranja întotdeuna, dar avea o inimă minunată şi o carmă mistică.

Următorii şase zei sunt de fapt zeiţele. Două dintre ele au adoptat trupuri şi figuri gemene deoarece se considerau egale atât în gândire cât şi trupeşte. Una era Unia, considerată soţia lui Pioris şi cea mai mare dintre misive, cea de-a doua era Armida, considerată a fi cea mai înţeleaptă. După prima lumină creaturile ce au luat naştere le-au numit: Ũrona ( Invincibila) şi Źiareť ( Înţeleapta). Cele două erau foarte unite şi tot timpul erau de nedespărţit ceea ce a dus la ideea că sunt căsătorite între ele sau că îşi iubesc atât de mult chipurile încât sunt nevoite să se priviească permanent prin prisma celeilalte.

Soţia lui Clioris era Viara sau Ǘiara ( Luptătoarea). Cei ce s-au născut sub semnul primei lumini o iubeau şi o respectau considerând-o a fi cea ce apăra natura, însă, cei născuţi sub a doua lumină, o cunoşteau drept cea mai războinică zeiţă ce a existat vreodată.

Finniana, cea ce l-a însoţit la braţ pe Mariosis, şi-a ales un chip plinuţ asemenea celui al zeului, pentru a se putea bucura împreună de corpurile lor. Aceasta era blândă şi iubitoare, iubea chiar şi întunericul ce încă nu îl cunoscuse şi viaţa ce încă nu apăruse.

Cea mai descurcăreaţă zeiţă şi cea ce ţinea în frâu timpul ce la început s-a scurs prea încet era Linny (Timpul). Aceasta avea diverse înfăţişări şi nu putea fi recunoscută niciodată, apărea şi dispărea ca din senin, dădea sau lua viaţa în funcţie de cum dorea să mânuiască timpul.

Cea din urmă zeiţă era soţia lui Stoom, Lahea sau Łő (Nimicitoarea), căci, tot ceea ce încercau ceilalţi să creeze ea distrugea, fără să îşi dorească. Însă, puterea gândului său şi a iubirii ce o purta în suflet era aşa de mare încât nu îşi putea stăpâni admiraţia nimicitoare.

 

 

Despre asta este vorba. Poveştile de pe al doilea pământ sunt mult mai interesante. Pe primul pământ în afară de dwarfi, oameni şi elfi, nu au fost decât foarte mulţi zei, printre ei aflându-se şi Iudarr. Dar vă voi face cunoştinţă şi cu cei mai mici în grad pe parcurs. Oricum, între zei se dau războaie mai răsunătoare decât între pământeni. No, dar mai e mult până departe 😀 Zilele astea poate vă povestesc cum au apărut arkuzii 😛

h1

Se munceşte din greu…

aprilie 24, 2009

… la Reginele mele. Astăzi am aflat că se lucrează şi la hartă, copertele vor avea aripioare… no, cred că aşa le spune, iar coperta patru va beneficia de una şi de alta. Nu pot decât să le mulţumesc Tritonicilor pentru tot ceea ce fac. Chiar au muncit la cartea asta mai mult decât la altele, iar eu am venit tot timpul cu pretenţii, de parcă nu era suficient cât se băteau ei între ei la cap 😀

Acum dacă e şi hartă, eu zic că merită să mai aşteptăm puţin. Nu cred că harta va fi încorporată în carte, ţinând cont că a plecat deja la tipografie. Probabil că va fi vârâtă ulterior între coperte. Dar nu contează, mie îmi plac mai mult hărţile pe care le pot desface. Hai că la primele două cărţi harta e cam aceeaşi, dar ce ne vom face la următoarele unde harta se lungeşte, se lărgeşte şi se descoperă noi teritorii? Mă rog, ele erau descoperite, dar nu de arkuzi. Cred că e prima hartă pe care Tritonicul o face pentru un autor român. Cred, nu bag mâna în foc, dar cred că zic bine 😉

Acum am început să fiu eu nerăbdătoare. Abia aştept să văd harta. Mai ales că cea pe care le-am trimis-o eu… ei bine, să zicem doar că sunt un dezastru în ale desentatului. Unde era pădure am scris mare PĂDURE, la fel am făcut la munţi şi râuri. No, sper că desenatorul îşi va da seama, doar scrie pe fiecare „bolovan” ce vrea să fie 😛

Încep să-mi rod unghiile… 😀