Archive for Noiembrie 2008

h1

Lansarea – Razboiul Reginelor

Noiembrie 29, 2008

Mulţumiri, Bruja!

Spedy, aştept să fur şi filmuleţele de la tine, cumva. Vedem noi cum.

Nu uitaţi, dacă nu aveţi timp să treceţi prin librării, se poate comanda direct de la editură: Războiul Reginelor – Cartea I

Anunțuri
h1

Se poate comanda…

Noiembrie 27, 2008

Se poate comanda, în sfârşit, de aici. În librării, cel mai probabil, săptămâna viitoare. Nu ştiu, când aflu vă anunţ. Sau, cel mai probabil, când o s-o văd vă anunţ 😀 Până atunci, pentru cei interesaţi puteţi comanda direct de pe site. La comandă e mai ieftină decât în librării. Aşa că… cum doriţi. Enjoy!

h1

Fragment – Razboiul II

Noiembrie 25, 2008

elfa

Ploaia continuă să cadă rece şi neprimitoare. Era udă din cap până-n picioare, iar gleznele îi sângerau. Niciodată nu se gândise la o astfel de moarte. Când era mică se gândise că va muri bătrână, precum Isodra. Apoi fusese convinsă că îşi va găsi sfârşitul pe câmpul de luptă. Dar niciodată nu se gândise că va muri fără să i se dea ocazia să se apere. Avea să sfârşească singură, fără nimeni aproape.

Lacrimile i se îmbinau cu stropii de ploaie. Nu mai avea altceva de făcut decât să plângă. Avea să plângă până avea să moară. Şi spera ca asta să îi aducă sfârşitul cât mai repede.

Se dăduse bătută. Viaţa ei era deja uitată.

Chiar când îşi lăsase ultima speranţă să evadeze din mintea ei, văzu o umbră conturându-se misterios. Era un vis. În capul ei totul era un vis. Nimeni nu putea să pătrundă în locul acela, era imposibil. Însă umbra se tot contura, iar ea începea să creadă că este adevărat. Un măr se profilă dintr-o mână umbroasă, abia schiţată. Elfa se repezi spre măr şi îl mâncă din doar două înghiţituri. Simţi imediat cum stomacul mai cere ceva de mâncare, iar mâna umbroasă îi mai oferi încă un măr. Nici de data asta, Yas, nu stătu prea mult pe gânduri pentru a-l accepta. Acum era ceva mai bine. Parcă putea să mai îndure două sau trei zile. Dar şi-ar fi dorit ca ploaia să se oprească, măcar pentru câteva clipe.

Yas încercă să se ridice în picioare, dar rănile erau prea adânci şi nu reuşi decât să se afunde şi mai mult în mocirlă. Atunci simţi o mână puternică trăgând-o în sus şi sprijinind-o de zid. Elfa trase o gură de aer. Pentru o clipă simţise că se sufocă. Dar abia atunci reuşi să recunoască umbra.

– Zar-Dûr, corbul mi-a spus că vei veni.

– Regină elfă, corbul ţi-a vorbit în urmă cu o lună.

Yas oftă, de parcă nici nu auzise ceea ce îi spusese elpidul.

– O lună?! Te înşeli. Nu au trecut decât două zile.

Elpidul o sprijinii de ceea ce Yas intui că sunt umerii săi.

– O să facem ceva cu lanţurile astea. Ai puţină răbdare şi am să-ţi explic totul.

Yas simţea cum gleznele îi sfârâie sub metalele grele. Sângele nu se mai oprea, iar carnea îi era atât de mâncată că aproape i se zăreau oasele. Însă încet, încet, simţi cum se eliberează. Lanţurile cădeau de pe picioare, dar mult prea greu, făcând-o să simtă fiecare durere în parte. Când metalul o eliberă parcă şi sufletul ei scăpă de o mare piatră. Se simţi dintr-o dată atât de uşoară că îşi închipui că îşi i-a zborul îndreptându-se spre cer, şi scăpând din temniţă. Dar picioarele o lăsară imediat ce atinse mocirla, iar rezultatul fu doar un dezastru. Yas căzu în mocirlă sprijinindu-se în mâini şi plângând ca un copil. Din nou mâna cea puternică o ridică şi o aşeză în şezut lângă zid.

h1

Seria

Noiembrie 24, 2008

Povestea lansării a cam trecut. Isabelle şi Spedy v-au pus la curent. Lucru pentru care le mulţumesc, nu aş fi avut suficient timp să fac tot ce au făcut ei. De aia e bine să ai prieteni, pentru că sunt situaţii din care nu poţi ieşi singur. Aşa cum a fost situaţia de faţă. Poze oi mai pune cu timpul, acum să vorbim despre „Dinastiile”.

Poate că a fost şi puţină inspiraţie a la Tolkien când am conceput în mintea mea această serie. Nu ştiu. E greu să îmi dau seama acum. Cert este că „Mitologiile” sunt începute din 2005. Mi-am dorit mitologia mea, zeii mei, conceptul meu. Concept care să îşi pună ştampila pe fiecare poveste fantasy pe care o voi scrie. Desigur, excluzând „Corbii”, la care voi începe să scriu în două săptămâni, imediat după ce termin „Miercuri o să mori”.

Lumea pe care o descriu în cele nouă cărţi nu este tocmai la începutul evoluţiei ei. Se petrece, într-adevăr, cu mult înainte de povestea Şaramei, dar tot nu este începutul acela în care doar zeii existau pe pământ. Ştiţi de ce? Pentru că acel început se va scrie în cartea a noua.

Atunci, în mintea mea, s-a născut o serie de nouă cărţi. O serie dramatică aş putea spune. Un fel de „LOTR” dar al meu. Cu dramatismul şi situaţiile lacrimogene ca atare. Cu stilul meu. Apoi m-am răzgândit. M-am gândit că pentru cititor e mult mai uşor să lectureze o carte cu final. Desigur, şi următoarea are puţină legătură cu prima şi nu ar mai fi acelaşi lucru dacă nu se citesc la rând, dar, totuşi, nu trebuie să aştepte apariţia ei ca pe o mană cerească. Ştie clar cititorul că prima carte s-a terminat cu un „End” şi urmează a două cu un „Begin”.

Conceptul acela dramatic nu a avut succes – pentru autor – decât în primele două cărţi. Dar, pe măsură ce apar personaje noi, şi autorul se dă după ele. Era greu să pun în prim plan dramatismul în „Regina arkudă şi amuletele puterii”, atâta timp cât Our era acolo. Aşa că am decis în cele din urmă: Nu trebuie ca seria să aibă o liniaritate din asta dramatică. Până la urmă, personajul schimbă foaia. Dacă partea a treia este una destul de comică, desigur, învelită în dramatismul corespunzător, atunci, cu siguranţă, partea a patra va fi un dark fantasy destul de înfiorător. În felul acesta nici cititorul şi nici autorul nu se va plictisi. Pentru că elemente noi vor fi pentru fiecare carte în parte.

Desigur, idei sunt. Dar nu numai de idei vorbim aici, ci şi de dăruire. Iar ea există. Seria aceasta a început să prindă viaţă şi, sunt convinsă, de acum în colo, abia ce îşi dezamorţeşte paginile.

Aştept la fel de mult ca cei ce mă citesc să apară şi volumul doi al Războiului. Pentru că abia atunci cititorul va fi iniţiat în ceea ce priveşte lumea pe care o parcurge cu sufletul şi cu privirea. Dar mai e puţin de aşteptat. Cu toate astea, sper să vă placă cartea şi să o citiţi în număr cât mai mare. De acum aşteptăm. Orice veste va fi primită cum se cuvine. Şi din câte mi se şopteşte, tot vor fi veşti.

Dacă aveţi întrebări de orice gen, legate de serie sau de cartea în sine, vă aştept să le daţi glas.

h1

Razboiul…

Noiembrie 23, 2008

_mg_7534

A început cu o lansare la Gaudeamus alături de Horia şi Mirela. A continuat simplu, cu o scurtă apariţie în Clik, datorită Simonei Ionescu. Nu se termină aici, veşti vor mai fi, iar voi trebuie să fiţi aici pentru a le afla. Mâine vom vedea şi poze, şi filmuleţe şi ce o mai fi. Până atunci, mă bucur să vă văd pe siteul Dinastiilor.