Archive for the ‘Regina Elfa – Cartea II’ Category

h1

Harta 2

Octombrie 8, 2009

Harta regina elfa

h1

Concurs cu elfi

Septembrie 12, 2009

autumn-woods

 

În curând cartea II din Dinastiile „Regina elfă” va vedea lumina zilei. Aşa că m-am gândit să fac un concurs. Vor fi puse la bătaie cinci cărţi din „Regina elfă”. Marele premiu va avea parte de două cărţi: „Regina elfă” şi „Quantico” a lui Greg Bear.

Aşadar, ce trebuie să faceţi voi. Începând de azi aveţi două săptămâni să scrieţi o poveste, nu mai mare de 2000 cuvinte. Atenţie, n-am pus şi semnele, doar cuvintele. Cei care au blog le pot posta acolo şi da link spre acest post. Ceilalţi vor putea trimite documentul la: oanastoicamujea@yahoo.com

Povestea voastră trebuie să fie despre Yassuna. Să spuneţi cam ce credeţi că se va întâmpla cu ea în această carte sau să vă creaţi propriul basm pornind de la caracteristicile acestui personaj. Cele mai frumoase cinci poveşti vor primi o regină cu autograf. Cea mai impresionantă dintre ele va fi premiată şi cu Quantico – fără autograf din păcate. Aşadar, creaţi!  

 

UPDATE: Deoarece duminica, cand se inceheie concursul, nu voi fi in tara, voi prelungi termenul pana joia viitoare la ora 22.

h1

Regina Elfă la Gaudeamus

Iunie 29, 2009

Da, nu am vrut să o scot la Gaudeamus, recunosc. Nici nu am vrut să aud de aşa ceva. Pentru că am obosit să lansez şi să vorbesc, dar am fost obligată. Aşa că va ieşi la Gaudeamus, în puii mei 😀

Culmea e că îmi place. Povestea, nu partea cu ieşitul. N-am mai citit-o de vreun an, aşa că n-am avut decât să o reanalizez. Să îi dau eu o corectură. Să mai schimb ce nu îmi place. Să mă chinui să găsesc repetiţiile. E cam greu când te corectezi singur şi încerci să-ţi găseşti greşelile. Pentru că nu poţi fi subiectiv. Dar una peste alta, cred că această carte a doua e mişto. E foarte filozofică. Habar n-am de ce a ieşit aşa, pentru că a treia e mai mult comică. În plus, în această carte nu vorbim decât de războiele care au fost, nu există alt război, doar o căutare ce pare imposibilă. Un suflet desprins în trei ce nu se poate reîntregi. O Doamnă Albă, adică Moartea, ce ţine un prizonier. Cu Moarte nu poţi lupta cu săbii şi alte cele, e nevoie de inteligenţă. Cam despre asta e vorba în Regina Elfă. Ei, desigur, şi reîntregirea unui popor. Hmm, să nu uit, şi sentimentul puterii ce nu ar trebui să fie acolo, combinat, desigur, cu o ură profundă. În cartea asta toată lumea urăşte pe toată lumea.

h1

Un fragmenţel din partea a doua

Aprilie 23, 2009

Ştiu că ar fi trebuit să redau tot capitolul, dar e cumplit de lung, în plus aş răpi plăcerea lecturii. Poate că micul fragment vă va aţâţa imaginaţia 😀

untitled1

DUELUL

 

 

– Magia ţine de puterea fiecăruia de-a crede, spuse Iudarr cu glas grav. Odinioară, magia era cea mai curată cale de-a ajunge la sufletul cuiva. Pioris a făcut toţi zeii din magia sufletului său. Şi, pe urmă, zeii au făcut pământul, cerul, soarele, stelele şi sufletele muritoare sau nemuritoare, prin puterea aceleiaşi magii. Acum… magia este doar o cale de a câştiga o luptă. Sau de-a pune stăpânire pe un teritoriu. Încă de când m-am născut am ştiut că magia se va transforma într-o armă. Cu timpul va deveni şi mai periculoasă şi doar cei căliţi vor mai fi în stare s-o folosească.

Yas îl privea ironică. Ştia că zeul îşi iese repede din fire, iar asta constituia un mare avantaj pentru ea.

Camera clepsidrelor avea să fie martora duelului lor, cu toate că Yas se temea de ceea ce ar putea provoca magia în privinţa timpului. Nimeni nu ştia ce avea să se întâmple dacă doar o singură clepsidră avea să se spargă. Cu ceva timp în urmă Hiodri se oprise. Nu mai funcţiona de când Iudarr încercase să-l scoată pe Moş Timp de acolo. Elfa era uşor îngrijorată în privinţa asta. Poate că timpul avea de suferit.

Cei doi se pregăteau de duel, când Ŷannir îşi făcu apariţia în încăpere.

Iudarr îi aruncă o privire rece, însă îl lăsă să vorbească. Ŷannir aşteptă o clipă, iar doi oşteni îşi făcură apariţia ţinând-o pe Gluã între ei.

– Elfa aceasta m-a provocat la luptă, spuse Ŷannir mânios.

Iudarr îi aruncă o privire aprigă Yassunei.

– Bănuiesc că te crezi mult mai deşteaptă decât mine.

– Nu, nu mă cred. Chiar sunt.

– Ah. Elfii. Întotdeauna v-aţi crezut mai presus decât toţi şi toate, chiar şi mai presus decât zeii. Întotdeuna am fost de părere că Unia a făcut cea mai mare greşeală atunci când v-a dat viaţă.

– Nu, Iudarr. Greşeala ei a fost că ţi-a dat ţie viaţă.

– Da, şi asta. Asta a fost a doua, spuse cu mândrie în glas. Într-o zi am să fiu stăpânul tuturor…

– Da, păcat că nu ai să apuci acea zi.

– Regină elfă, ştii că nu pot fi ucis, nu-i aşa?

Yas surâse:

– Da, de către un simplu elf, nu. Dar eu sunt pe jumătate fiica unei zeiţe.

Chipul lui Iudarr se schimonosi. Era drept ceea ce spunea elfa. Oricine cu sânge de zeu putea ucide un alt zeu. Ar fi trebuit să se gândească la asta înainte de-a o provoca la duel. Dar Iudarr nu credea cu adevărat că elfa îi va face faţă, tocmai de aceea încă i se citea aroganţa pe chip.

Iudarr se îndreptă spre Ŷannir.

– Acceptă provocarea, e doar o elfă.

Regele îşi plecă chipul şi se retrase în spatele uşii cu tot cu Gluã. Apoi, zeul îşi îndreptă privirea spre regină.

– Am vorbit cam mult, spuse el. Şi am multe de făcut după ce te voi ucide. Aşa că ar trebui să începem.

– Dacă te simţi pregătit.

Zeul îi aruncă o privire nimicitoare de parcă i-ar fi spus: „Eu sunt mereu pregătit, iar tu nu mă poţi opri”.

Yas încercă să evite contactul vizual cu acesta. Zeul putea să o deconcentreze, dar ea nu avea să se folosească de trucurile obişnuite. De data asta avea să folosească tot ceea ce o învăţase Fhar-Dûr.

Zeul îşi aruncă mantia de pe umeri pentru a se putea mişca în voie. Se asigură că e destul de departe de clepsidre şi îşi arcui braţele pentru relaxare.

Yas nu făcu decât să închidă ochii şi să asculte. Putea să audă fiecare fir de nisip, din fiecare clepsidră, cum se scurge. Trecerea timpului părea lentă, leneşă. Părea că toarce ca o pisică ce nu avea nici o grabă. Yassunei i se păru uşor bizar. Prima oară când intrase în camera clepsidrelor auzise cum timpul se scurgea grăbit, dar acum asta se schimbase dintr-un motiv sau altul.

Yas îşi îndreptă privirea mentală spre zeu. Iudarr se pregătea să atace. Elfa nu se grăbi. Rămase cu ochii închişi urmărind fiecare mişcare a rivalului prin sunetul produs de trup.

Iudarr îşi ridică  mâinile creând un glob de foc atât de mare încât ar fi putut arde întreg palatul. Yas nu se mişcă, aşteptă cu calm ca mingea gigantică să pornească spre ea. Şi iată, globul de foc plecă cu repeziciune spre elfă părând că o s-o cuprindă cu totul.

Yas nu schiţă nici un gest până când mingea înflăcărată nu fu suficient de aproape. Nu făcu nici un efort magic, ci doar se dădu din calea focului lăsându-l să dispară în aer.

Iudarr o privi uşor temător. Întotdeauna în duelurile de acest fel se folosea magia, dar ea nu o făcuse, lucru ce reuşi să-l sperie.

Yas rămase ca stana de piatră aşteptând următorul atac. Zeul părea înverşunat, iar asta însemna că războiul începuse.