h1

Zeii

Aprilie 25, 2009

 

 

Volumul nouă al seriei, aşa cum am mai spus, va aduce în prim plan mitologia. Mitologia asta am început-o acum vreo trei, patru ani şi m-am tot ghidat după ea atunci când am scris. Chiar şi „Şarama” a beneficiat de aceeaşi zei. Aşa că m-am gândit că ar fi timpul să-i cunoaşteţi. Desigur, ceea ce veţi vedea aici e doar un plan, în realitate n-am făcut decât planuri şi schiţe, nu am scris nimic cu adevărat.

 

CAPITOLUL I

SUB SEMNUL ĖNIAS

 

 

1. ZEITĂŢI

 

 

Şi s-a născut prima lumină odată cu primele forme inteligente şi atotştiutoare. A apărut lumina din nimic şi era destinată veşniciei într-un Univers căruia nu îi era sortit să cunoască noţinuea de întuneric şi haos. Cea mai frumoasă şi cea mai pură formă de luminare pe care a cunoscut-o Universul. Şi această lumină a fost numită „Nutovi”, sau lumina binefăcătoare. (Nutovi era lumina binefăcătoare, iar Ėnias era lumina ce aducea speranţa şi cea pe care misivi o iubeau cel mai mult).

În Nutovi s-au născut şi Primordialii, cei ce au pus la cale naşterea planetelor şi în special a pământului şi a tot ceea ce avea să existe.

Primordialii (zeii), s-au numit misivi deoarece aveau suflete de îngeri, iar numele era cel mai aproape de sufletul lor curat.

Cel mai mare dintre misivi se numea Pioris ( Cel Luminat), nici unul dintre ei nu aveau forme fizice şi erau simple gânduri ce inundau Universul într-o cunoaştere absolută şi într-o ştiinţă nemăsurată ce s-a  pierdut în timp ce creaturile pământului au evoluat.

Creatorii, primi şi absoluţii. La început au fost doar gânduri iar mai târziu şi-au ales corpurile în care au sălăşluit până în ziua în care poveştile lor nu au mai răsunat din gurile păcătoase. Corpurile şi le-au ales în funcţie de rasa pe care au avut de gând să o creeze prima, omul. Dar gândul lor le-a fost furat şi cei dintâi creaţi au fost alte creaturi ce s-au dezvoltat înaite ca omul să apuce să cunoască Nutovi.

La început au existat doisprezece zei, cei ce au încercat să creeze o lume perfectă fără de cusur. Cel mai temut era Pioris sau Cel Luminat, unii îl mai numeau şi Tatăl Luminii sau Tatăl Absolut. Pioris era un zeu gânditor, nu făcea nimic altceva decât să planifice ceea ce va însemna Lumea. Al doilea zeu ca importanţă era fiul Celui Luminat, nu era fiul său din sânge, ci îl considera ca atare deoarece era mult mai aproape de gândirea sa. Zeul se numea Clioris (Cel Inimos) şi datorită poeziei sale şi a sufletului curat a văzut în lumină ceea ce nu văzuse nimeni şi anume: fericirea.

Un alt zeu, ce preferase să adopte o înfăţişare bătrânicioasă redată de o barbă nearanjată era Esioinn (Cel Bătrân). Esioinn era numit de anumite rase: Vlasios (Înţeleptul) sau, de altele, Elionar ( Cunoscătorul). Acesta „cântărea” fiecare vorbă şi, întotdeuna, căuta să aplice metoda cea mai folositoare.

Mariosis ( Umflatul), zeul cel mai gras dintre toţi. Spunea că acel trup îi dă o înfăţişare de persoană calmă şi calculată, aşa cum îi era şi firea. Acesta prin simplul fapt că admira orice este frumos dădea naştere unor lucrui uimitoare. Unele specii îl numeau Mae (Bunul).

Cel ce şi-a ales cea mai distinsă înfăţişare, frumos, înalt şi foarte elevat prin mişcări şi gesturi se numea Kũ. Kũ, sunetul, avea mai multe înţelesuri, unii îi spuneau Vanitosul iar alţii Iubitorul de sine. Singurul lucru pe care şi-l doarea era să creeze rase cât mai frumoase şi cât mai elevate.

Cel din urmă zeu este Stoom (Vijelie). Tot timpul era arţăgos, dar îi iubea pe cei alături de care trăia. Era mult prea spontan şi deranja întotdeuna, dar avea o inimă minunată şi o carmă mistică.

Următorii şase zei sunt de fapt zeiţele. Două dintre ele au adoptat trupuri şi figuri gemene deoarece se considerau egale atât în gândire cât şi trupeşte. Una era Unia, considerată soţia lui Pioris şi cea mai mare dintre misive, cea de-a doua era Armida, considerată a fi cea mai înţeleaptă. După prima lumină creaturile ce au luat naştere le-au numit: Ũrona ( Invincibila) şi Źiareť ( Înţeleapta). Cele două erau foarte unite şi tot timpul erau de nedespărţit ceea ce a dus la ideea că sunt căsătorite între ele sau că îşi iubesc atât de mult chipurile încât sunt nevoite să se priviească permanent prin prisma celeilalte.

Soţia lui Clioris era Viara sau Ǘiara ( Luptătoarea). Cei ce s-au născut sub semnul primei lumini o iubeau şi o respectau considerând-o a fi cea ce apăra natura, însă, cei născuţi sub a doua lumină, o cunoşteau drept cea mai războinică zeiţă ce a existat vreodată.

Finniana, cea ce l-a însoţit la braţ pe Mariosis, şi-a ales un chip plinuţ asemenea celui al zeului, pentru a se putea bucura împreună de corpurile lor. Aceasta era blândă şi iubitoare, iubea chiar şi întunericul ce încă nu îl cunoscuse şi viaţa ce încă nu apăruse.

Cea mai descurcăreaţă zeiţă şi cea ce ţinea în frâu timpul ce la început s-a scurs prea încet era Linny (Timpul). Aceasta avea diverse înfăţişări şi nu putea fi recunoscută niciodată, apărea şi dispărea ca din senin, dădea sau lua viaţa în funcţie de cum dorea să mânuiască timpul.

Cea din urmă zeiţă era soţia lui Stoom, Lahea sau Łő (Nimicitoarea), căci, tot ceea ce încercau ceilalţi să creeze ea distrugea, fără să îşi dorească. Însă, puterea gândului său şi a iubirii ce o purta în suflet era aşa de mare încât nu îşi putea stăpâni admiraţia nimicitoare.

 

 

Despre asta este vorba. Poveştile de pe al doilea pământ sunt mult mai interesante. Pe primul pământ în afară de dwarfi, oameni şi elfi, nu au fost decât foarte mulţi zei, printre ei aflându-se şi Iudarr. Dar vă voi face cunoştinţă şi cu cei mai mici în grad pe parcurs. Oricum, între zei se dau războaie mai răsunătoare decât între pământeni. No, dar mai e mult până departe 😀 Zilele astea poate vă povestesc cum au apărut arkuzii 😛

Anunțuri

8 comentarii

  1. hmm:-? prea muuulta descriere. Incearca sa scurtezi ca oricum nu tin minte mai nimic:-?? action?


  2. Silvana, ai citit „Legendele Olimpului”? Mai intai creatia, apoi actiunea 😉


  3. Mie-mi place!Abia astept sa citesc cum a luat nastere fiecare rasa!E ceva in genul”Legendele Olimpului” in care mie mi-a placut mai mult „Zeii”…


  4. Ionut, si eu tot cu „Zeii”, da e in genul legendelor 😉


  5. da, am citit…dar ma tem ca acum muuuuult timp deci nu-mi mai amintesc cum era:-j. nu zic ca e rau, dar sunt atat de multi zei:((. la monoteism e mai simplu:-j


  6. Silvana, de acord cu tine, la monoteism e cel mai simplu, dar pe vremea aia oamenii credeau in fel de fel de aratari 😀


  7. Da, dar mie imi plac cartile care au Dumnezeu.

    Mi-e greu sa retin atatea denumiri.

    Cand apar cartile? Vreau sa le citesc!


  8. Filozofie.Dar fiecare gradina are florile ei.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: