h1

Regine şi blesteme

Ianuarie 26, 2009

rqwboiul-reginelor      605072l                                                                                                

 

Începutul a fost scris 😛
Da, urmează o carte poliţistă ce se va ghida după două romane: „Războiul reginelor” şi „Blestemul manuscrisului”. A, vă întrebaţi dacă va fi ceva fantasy în carte? Nu, nimic, doar e un poliţist. Atunci ce rost au reginele? Presupun că la un thriller îi mai găsiţi rostul. Ei bine, păi nu e complicat, dar n-am să vă spun despre ce e vorba cu adevărat, va trebui să citiţi voi. Oricum, Bogdan Hrib va ajuta la anchetarea cazului 😛 Credeţi că am luat-o razna? Eram pe câmpii de ceva vreme, ce vă tot miraţi? Ei bine, iată despre ce e vorba:
Stăteam în faţa televizorului simţind imaginile cum se mişcă. Auzeam glasurile, dar nu înţelegeam mare lucru. Am priceput câte ceva înainte ca atenţia să mi se mute cu totul pe ecranul mare şi plat. Undeva în Bucureşti avea loc o dublă lansare, lume multă, puhoi aş putea spune şi două chipuri luminoase, ba nu, trei. Se lansau un fantasy „Războiul reginelor” şi un thriller „Blestemul manuscrisului”, ce avea doi autori. Oricum, nu mă interesa prea mult, dar mi-a atras atenţia. Apoi, faţa palidă a lui Radu apăru în ecran. Îl ştiam pe Radu de doi ani, din ziua în care am murit sufleteşte, doar că, din păcate, trupul mi-a rămas viu. Se vedea clar că nu dormise întreaga noapte, faţa lui Radu era ca o carte deschisă, scria totul pe ea, fără a mai fi nevoie de cuvinte. Inima mi-o luă la trap. Ştiam exact ce s-a întâmplat, iar el parcă voia să-mi transmită asta înainte de-a deschide gura.
Ochii, mintea şi ce mai rămăsese din sufletul meu găurit, se contopiră cu plasma. Aproape că puteam zări punctele ce formează imaginea. Pureci mici pe care un ochi normal nu ar trebui să îi vadă, dar ce mai era normal la mine? Degetele mi s-au desprins instantaneu şi au început să pocnească uşor în masa de lemn, sprijinindu-se în unghii şi scoţând un sunet ascuţit. Radu a tras aer în piept şi şi-a lăsat privirea în jos. Chiar dacă ne despărţea ecranul plasmei, el nu mă putea privi în ochi.
A început să vorbească, uşor, şoptit, de parcă era bolnav. Privirea îi era aţintită în pământ, iar eu puteam să jur că i se sufla în cască să îşi ridice „nenorocitul ăla de cap”. Da, o cunoşteam pe Alina, şi ştiam cât de dură e în exprimare. Probabil că în acel moment înjura de mama focului şi îl ameninţa pe Radu cu o micşorare de salariu.
– … un al treilea bărbat dispare fără urmă în doi ani de zile, spuse el. Nu, de fapt el vorbea de ceva timp, doar că eu nu îl auzisem până atunci. Continuă ceva mai tare: În urmă cu doi ani doi bărbaţi au dispărut din Bucureşti, ambii din provincie, veniţi aici pentru a-şi vizita iubitele. Poliţia nu a găsit nici un indiciu. S-au presupus multe, inclusiv că cei doi ar fi făcut parte din clanuri mafiote şi ar fi fost scoşi din „uz”. În lipsa dovezilor şi a vreunui cadavru, poliţia nu a putut face nimic. În urmă cu şaptezeci şi două de ore, un alt bărbat venit să-şi vadă iubita a dispărut de pe faţa pământului. Când începe poliţia să ia urma răpitorului…
Revenea. Revenea în viaţa mea ca un vulcan, dând peste cap tot ceea ce încercasem să ţin în frâu până atunci.
Anunțuri

One comment

  1. Astea două volume le voi prezenta şi eu, în curând… Plus încă unul.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: