Lansari Bookfest

Vineri 19 iunie 2009
Ora 17:00 Jurnalul unui misogin de Razvan Dolea
Invitati:
Razvan Dolea
Valentin Protopopescu
Paul Cernat
Bogdan Hrib

Ora 18:00 Noutati din Colectia Comunicare/ Media
Discursul puterii de Constantin Salavastru
Mastile comunicarii de Irina Stanciugelu
Cele mai importante 20 de secunde. Competenta in comunicarea nonverbala de Loredana Ivan
Invitati:
Constantin Salavastru
Irina Stanciugelu
Loredana Ivan
Bogdan Hrib

Ora 19:00 Crime Scene Publishing
Indicii anatomice de Oana Stoica-Mujea
Detectiv fara voie de George Arion
Invitati:
Oana Stoica-Mujea
George Arion
Cristian China Birta
Bogdan Hrib

Sambata 20 iunie 2009
Ora 15:00 Eu cine sunt? De Mihail Musat
Invitati:
Mihail Musat

Bogdan Hrib

Ora 16:00 Control de Leonard Ancuta
Invitati:
Leonard Ancuta
Bogdan Hrib

Ora 17:00 Domnul Deputat se prabuseste, volum colectiv – Coordonator Horia Garbea
Invitati:
Horia Garbea
Bogdan Hrib
Autorii:
Petru Berteanu
Mihai Galatanu
Catalin Mihuleac
Radu Ruba
Doina Rusti
Lucia Verona

Zice Andreea

Şi tot apar ecouri…

Marin Ioniţă, unul din marii scriitori ai Piteştiului – păcat doar că n-a avut mai mult curaj – mi-a făcut onoarea de-a citi Reginele. Ce a decis el? Păi puteţi citi singuri în Jurnalul de Arges. Din păcate nu găsesc link-ul din Curierul Zilei, adică linkul cu recenzia, dar am încercat să pozez cât de cât. Articolul fiind foarte mare nu pot posta chiar tot, dar ce mi s-a părut mie mai important e aici.

Ţin să vă spun că pe Marin Ioniţă îl ştiu doar ca scriitor. Nu i-am făcut nici bine, nici rău. Ne-am salutat uneori, atunci când ne-am întâlnit, dar în rest nada. Aşa că nu avea nici un interes să îmi citească cărţile şi să facă o recenzie favorabilă. Asta o spun pentru cârcotaşi. Ei, dar gata, priviţi.

 

 

Ce s-a mai spus…

Multumesc, Lucia!

Astazi a aparut un nou ecou in Saptamana Financiara, puteti citi aici.

Si am mai gasit si asta Oare de ce nu m-am prins mai devreme? Maine pe blogul meu va spun mai multe!

Pareri de la lansare

Multumesc Cristina Mitrea pentru prezentarea ultimei lansari !

Vor fi şi Reginele

Desigur, pe 11 la Satu Mare si pe 12 la Baia Mare, vor fi şi Reginele. Cum să lipsească? De ce ar lipsi? Sunt şi ele parte din mine şi mă vor însoţi peste tot de acum încolo, chiar dacă nu sunt ele personajele principale.

Astăzi, Reginele au fost la TVS Piteşti. Voi încerca să pun emisiunea şi pe Youtube. Sâmbăta trecută în Curierul Zilei a apărut o recenzie a Reginelor super mişto. Încerc să o postez cumva. Tot azi, în Ziarul de Argeş a apărut o altă recenzie mişto. Mai mult a mea, dar are legătură şi cu Reginele. Mâine poate o să fac rost şi de link.

Nu, Reginele nu vor fi îngropate. Până la anul când va ieşi Cartea II, vom mai vorbi despre ele. Până atunci mai avem şi altă treabă, dar veţi afla la Bookfest restul surprizelor.

Sunt oarecum impresionată de recenziile apărute. Şi vă spun şi de ce. Pentru că au fost făcute de scriitorul Marin Ioniţă, trecut de 70 ani. Un om care a înţeles ce alţii nici măcar nu s-au chinuit. Nu îl cunosc prea bine pe scriitorul Ioniţă. Nu ca om vreau să spun, sigur, îl ştiu ca autor şi încă unul bun. Şi tocmai de aceea nu m-aş fi aşteptat să înţeleagă. Să îşi dorească să o facă. Şi, mai ales, să ducă lectura până la capăt. Lumea se schimbă

Alte poze…

Multumesc Mary Lou. Pozele au fost trimise via Chinezu

 

 

       Isabelle, de la care am primit acea superba orhidee

Interviul a fost pe TVR Cultural…

 

A fost şi ultima lansare…

Pe anul ăsta, nu vă speriaţi. Cu toate că am căzut de comun acord cu Bogdan că genul pe care-l voi aborda de acum în colo va fi cel poliţist, seria „Dinastiile” va avea finalitate. Adică, într-un final, toate cele nouă cărţi vor fi pe piaţă. Hei, trebuie să le mai şi scriu

Într-un fel mă bucur, în altul nu. Dar, ce să mai, anul ăsta episodul „Războiul Reginelor” s-a terminat. Sigur, voi mai scrie aici dacă o să mai apară ceva în legătură cu povestea asta şi vă voi anunţa când o să apară „Regina elfă”. Până atunci puteţi viziona pozele ultimei lansări: AICI…. AICI… şi AICI, dacă or să mai apară şi altele, ei bine, le voi posta.

Ultima, Ultima :D

Ultima lansare

Anul acesta, Reginele vor avea parte de ultima lansare. Nu că aş fi ţinut neapărat, dar cică se impunea. Aşa că cele două volume vor fi acolo, din nou la lansare. Doar că va fi o altfel de lansare şi vor vorbi: Lucia Verona, despre una, alta ; Victor Ciutacu, care mă va ajuta, de fapt, să fac o trecere de la politică la fantasy şi Bogdan, care nu poate lipsi – nu pricep de ce

Această ultimă lansare va aduce elemente noi şi vechi. Vă voi povesti lucrurile nevăzute şi neînţelese din spatele seriei. Da, da, politicul are treabă că nu îl chemam pe Victor să vă povestească despre elfi, zău aşa.

Ei bine, evenimentul va avea loc joi, 28, ora 18, la Palatul Şuţu?! Cred, habar nu am unde vine ăsta, dar acolo e. Ceva Muzeu al Bucureştiului? Zic bine?

Vă aştept în număr cât mai mare, dar nu prea mare să mă intimidaţi

Apoi urmează un an plin de Indicii, da, din alea anatomice

 

Să nu uit! Toţi cei trei piteşteni au câştigat. Detaliile întâlnirii la Dumis

A treia poveste…

Ioana merită cartea chiar şi numai pentru cum îl contrează pe Geocer, adică e funny

 

 

„Ce am păţit cu cerşetorul excentric…

 

  Cum viaţa mea socială este fuarte palpitantă, dar păcat că nu există, cele mai mari aventuri mi se întâmplă în staţia de autobuz. Pe drum nu mi se întâmplă, fincă trebuie să am grijă să nu mă împiedic, având în vedere că nu port ochelarii.
      Şi deci într-o zi stăteam aşa în faţa Teatrului, preocupată să aştept optul şi prefăcându-mă că văd, când, “văd” un cerşetor. Îmi fac o mie de reproşuri că nu ţin aparatul după mine (nu, telefonul e pentru vorbit, poate părea o idee cam preconcepută, dar e inutil să coste mai mult de 30 de lei) şi încerc să-l fotografiez mental, gândindu-mă cum o să povestesc “poza” pe blog şi cum o să scriu despre ce-aş fi scris dacă aveam ce.
      Omul cerşea, ca orice cerşetor de bun simţ, “orbitat” de o mică şi neobosită sindărelă.
      Cerşetori, aşa, văd eu mulţi, mi-e milă de ei, indiferent că cerşesc din lene sau pentru că sunt obligaţi, deoarece nu sunt capabilă să fac diferenţa între speciile astea. Io-s foarte uşor de fraierit, trebuie doar să te uiţi la mine aşa:

 

Pentru a vă uita la Ioana, daţi click pe pagina ei

 

şi m-ai distrus.
      Dar acest cerşetor nu părea să aibă vreo altă problemă în afară de originalitatea cu care era îmbrăcat. Io ştiu că atunci când nevoia te obligă, te îmbraci cu orice găseşti şi le iei pe toate pe tine. Cerşetorii au o “creativitate” vestimentară naturală, cu care nu se poate pune niciun exponat alu Bad Pitsi. Însă acest… domn, să-i zic aşa, purta după cum urmează: pantaloni bleumarin din pânză, din aceia care se înnoadă cu şiret, peste care îşi trăsese o pereche de… jambiere din niscai ciorapi de nailon, cred, culoarea gălbenuşului stricat, sub care mai veneau şi sosetele albastre, apoi pantofii în acelaşi ton, numai că fără şireturi, prăfuiţi şi învechiţi (logic). Dar, de, omul era asortat. Şi accesorizat. În sus urma eternul pulover cu anchior, dar fără dungi şi pe verde, cu găuri, pe sub el o… încă ceva şi poate încă iară ceva şi mai pe sub, iar peste pulover… o bluză de pijama transparentă cu dungi verticale, albastre, purtată în stilul ăsta. Ba nu, scuze, aşa.
      Mai avea dumnealui un fes, o geantă de voiaj albastră, cum altfel, burduşită toată şi pe care o ţinea în spate ca pe ghiozdan, un “toiag”, o cutie de carton în care strângea banii şi pe mica sindărelă, o aia negricioasă îmbrăcată în galben, roz şi roşu, cu şepcuţă albă şi beteală în jurul cozorocului. Deci erau un curcubeu întreg împreună şi numai amărâţi şi trişti nu păreau.

      Acuma o să ziceţi că sunt nesimţită, că omului îi e greu şi se îmbracă şi el cu ce poate. Ei bine, nu, eu n-am zis, eram mega entuziasmată că am şi io un subiect de blog şi, mergând aşa grăbită spre casă (în autobuz), îmi făceam planul să mă iau la întrecere cu Cocalarii şi cu Pitzipoanca şi să trag în poză tot cerşetoru’ “inventiv” care-mi iese în cale. Cu excepţia celor care au înţeles greşit Filantropica şi îşi expun problemele fizice sau copiii.
      Şi ajung croită să cer ocheiu’ de idee misto la persoana care are astfel de okeiuri şi taman bine că o găsesc onlain şi taman bine că-mi zice “poţi face, e mişto ideea, dar nu cred că e ok să moralizezi pe temă. adică poţi prezenta pozele, dar să critici ceva… poţi face asta, la modul blog foto, doar cu aşa ceva”.
      Io zic, bine, mă, nici nu mi-a dat prin cap să fac mişto de ei, dar unii se îmbracă prea fantezist, ce doamne iartă’mă ai nevoie de “jambiere”, şi în aprilie. Apoi mai sunt şi cei care te privesc sfidător şi cărora li se vede pe faţă că n-au nevoie să stea acolo. Ăştia merită arătaţi şi atât. Oricum, în niciun caz pe cineva aşa.
      Dar până să mă dumiresc bine, personul îmi dă asta:

 

……………..

 

Ce naiba să mai zic, m-am dus acasă la mama”